La 13 ani de la proclamarea independentei, Republica Moldova este inca o tara divizata. Guvernul nu controleaza o cincime din teritoriul tarii, teritoriu cunoscut sub denumirea de Transnistria. Regimul separatist care a preluat controlul asupra regiunii la inceputul anilor nouazeci, a proclamat independenta fata de Republica Moldova, fapt care nu a fost recunoscut de nici un stat. Formatul "negocierilor pentru identificarea unei solutii finale la criza transnistreana" e acelasi de mai mult de 8 ani si cuprinde doua parti negociatoare: Guvernul Republicii Moldova si autoritatile transnistrene si trei mediatori: Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa (OSCE), Ucraina si Federatia Rusa.

Ultima "solutie finala" propusa in cadrul negocierilor este de a transforma Republica Moldova intr-un stat federal. Incepand cu iulie 2002 au fost propuse cel putin 3 proiecte de "tratate constitutionale", inclusiv celebrul "memorandum Kozak", a carui neacceptare de catre Guvernul Republicii Moldova a dus practic la inghetarea oricaror negocieri. Aceste proiecte prevad crearea unui stat federal, compus din doua pana la cinci entitati. Un sir de state si organizatii internationale au sustinut "solutia federala" si si-au oferit asistenta si expertiza in elaborarea unei Constitutii pentru noul stat federal.

In acelasi timp sondajele de opinie arata ca majoritatea cetatenilor Republicii Moldova (peste 60% din respondenti) nu accepta ideea de a transforma Republica Moldova intr-un stat federal. Mai putin de 10% aproba ideea unei astfel de soluti, in timp ce 3% ar accepta un sistem confederal. Un procent neasteptat de mare (25%) din populatia tarii nu au fost in stare sa dea un raspuns la aceasta intrebare extrem de serioasa pentru statul in care traiesc. Raspunsurile primite la alte intrebari sunt si mai alarmante. Un cartastrofal procent de 80 la suta din respondenti nu inteleg deosebirea dintre un stat federal si unul unitar (cum este in prezent Republica Moldova) si in ce mod aceasta schimbare de sistem constitutional ii va afecta. Aceasta stare de lucruri este valabila atat pentru cei ce sustin ideea federalizarii Republicii Moldova, cat si pentru cei care i se opun.

Nu exista nici o sursa credibila de informatie care sa dezvaluie opinia populatiei din stanga Nistrului cu privire la propunerile mentionate de federalizare.

Sondajul mentionat ridica mai multe intrebari care la moment nu sunt luate in consideratie de cei care se ocupa de rezolvarea crizei transnistrene, intr-un mod sau altul. Actuala structura constitutionala a Republicii Moldova poate fi schimbata doar prin referendum constitutional. Pentru ca referendumul (care era planificat pentru a doua jumatate a anului 2004) sa fie valabil este nevoie ca la acesta sa participe cel putin 50 la suta din cetatenii cu drept de vot. Republica Moldova ar putea fi transformata in federatie doar in cazul in care mai mult de cincizeci la suta din cetatenii cu drept de vot ar sustine sustine aceasta propunere in cadrul referendumului constitutional.

Analizand rezultatele sondajului de opinie devine evident ca cetatenii Moldovei vor participa la un eventual referendum fara a intelege exact in ce consta problema votata.

Aceasta situatie are o explicatie simpla. Autoritatile sunt mult prea preocupate de procesul de negocieri in sine si nu dedica prea mult efort pentru a informa populatia despre procesul de identificare a unei solutii de depasire a crizei si despre solutiile care sunt negociate. Nu exista o discutie publica reala si sincera asupra acestei probleme extrem de importante, care va afecta viata fiecarui cetatean. Singurele discutii cu privire la solutionarea conflictului transnistrean pe calea federalizarii Republicii Moldova se duc doar intre Guvern (care aparent sustine ideea) si partidele din opozitie, care se opun acestei idei. Aceasta situatie este obisnuita pentru Republica Moldova, unde Guvernul nu are obiceiul de a consulta electoratul cu privire la problemele acute ale societatii.

Obiectivele proiectului:

Situatia descrisa mai sus este si mai grava în cazul tinerilor. Pe de o parte se afirma ca tinerii nu au suficienta experienta pentru ca opiniile lor sa fie luate in consideratie, iar pe de alta parte, tinerii au partea lor de vina pentru situatia creata prin atitudinea lor. Conform sondajelor, cetatenii cu varsta cuprinsa intre 18 si 30 de ani sunt printre cei mai putin interesati de politica, sau ceea ce cred ei ca inseamna politica.

Principalul obiectiv al acestui proiect este de a stimula discutii intre tineri pe marginea prolemei "federalizarii". In mod special vor fi urmarite cateva obiective:

a) Sa aflam ce cred tinerii despre:

- negocierele duse pentru a depasi conflictul transnistrean

- "solutia federalizarii"

- prestatia autoritatilor moldovenesti in privinta rezolvarii acestei crize.

b) Sa initiem si mentinem un forum pe Internet, pentru a oferi tinerilor un mediu de discutii asupra acestei probleme;

c) Sa oferim unui grup de tineri cunostinte teoretice si deprinderi practice asupra:

- principilor, avantajelor, deficientelor, structurii etc. unui stat federal;

- variantelor de proiecte ale "solutiei federale" la criza transnistreana;

- metodelor si mijloacelor de initiere a discutiilor publice intr-o comunitate (oras, scoala, biserica), de implicare a membrilor comunitatii in astfel de discutii, de a formula concluziile acestora etc.

d) Sa incurajam tinerii sa porneasca dezbaterea "solutiei federale" in institutii de invatamant, familii, cluburi sportive etc., precum si a altor probleme de interes major;

e) Sa prezentam rezultatele sondajului si concluziile finale ale proiectului clasei politice, mass-mediei si altor grupuri interesate.